luni, 31 decembrie 2012

2013


marți, 11 decembrie 2012

Judecam......




  • "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! Căci cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi."    - Isus - 


  • "A judeca este lucrul cel mai uşor şi mai obişnuit; mai greu şi mai rar este să judeci bine. – De ce?  Deoarece pentru a judeca e de ajuns să fii superficial şi prost, iar pentru a judeca bine e nevoie de multă gândire şi înţelepciune. "   - Henri-Frederic Amiel - 


  • "Niciodata nu putem judeca viata celorlati, pentru ca fiecare isi cunoaste propria durere si renuntare."      - Paulo Coelho - 



  • "Ca sa judeci drept un lucru, trebuie sa te indepartezi oarecum, dupa ce l-ai iubit, nevoia aceasta e adevarata cu privire la tari, la fiinte si la tine insuti."     - Andre Gide - 



  • "E greu sa judeci momentul: cel indiferent te plictiseste, cel bun iti cere, iar cel rau te obliga"    - Johann Wolfgang von Goethe - 

  • "A judeca matematic nu inseamna a gandi filozofic, a judeca filosofic nu inseamna a fi liber, a gandi liber nu inseamna a fi filosof."     - Blaise Pascal

  • "Cineva care sta pe dinafara nu poate sa judece ce e pe inauntru."   - Marin Preda - 

  • "Cand judecatorii vor face si treaba calaului, pedepsele vor fi mai blande."    - Valeriu Butulescu - 

  • "Nu de vorbele celor multi trebuie sa tinem seama, ci de judecata celui care cunoaste purul adevar."    - Platon - 

  • " Judecă pe fiecare după câmpul în care vrea să-şi arate superioritatea."    - Nicolae Iorga - 




luni, 10 decembrie 2012

Rabdare...



        Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:"- Doamna, dar sunt puse invels..."Intr-adevar, erau pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia.
        Insa atunci baietelul a zis:"- Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!" In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??" educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:"- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi." Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:"- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!" Raspunsul?"- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield..."
   Morala: Aceasta povestire este un omagiu la adresa tuturor celor care se sacrifica pentru invatatura celor multi. Educatori, invatatori, profesori, traineri... iubirea fiecaruia din ei si-au pus amprenta asupra a ceea ce suntem noi azi.

Victime colaterale



          De multe ori luăm decizii şi facem lucruri care nu ne afectează doar pe noi, ci îi afectează şi pe cei din jurul nostru. Doar că nu suntem capabili să vedem asta. Mă gândeam într-o zi în timp ce mă uitam la un film, că în toate filmele pe care le-am văzut, este şi o a treia persoană. O a treia persoană care are tot timpul de suferit, doar că e pusă pe plan secundar. Acum, acţiunile persoanjului principal, sunt astfel făcute încât să-l facă pe acesta fericit.
          Numai că, pe lângă această fericire clădită, există victime colaterale. Tot timpul va exista pe lângă perechea perfectă, alte persoane care au avut de suferit de pe urma deciziilor acestora. Pe lângă un criminal care ucide cu sânge rece, sunt tot timpul rudele acestuia. Oare cum trebuie să se simtă un copil ştiind că tatăl lui a fost închis pentru viol? Oare cum se simte mama când ştie că băiatul şi-a omorât sora pentru că o ura? Vezi tu, orice decizie pe care o luăm, îi afectează şi pe cei din jurul nostru.
          Dacă alegem să lucrăm într-un domeniu care ne pune viaţa în pericol, automat alegem să riscăm şi viaţa familiei noastre. Dacă alegem să facem tot posibilul să obţinem ceva, vom călca peste alte persoane. Dacă alegem să ne folosim de alte persoane doar pentru a ajunge la persoana dorită, îţi imaginezi câţi vor suferi nu?
         Şi totuşi, lucrul cel mai dureros este că, şi în film, şi în viaţa reală, victimele colaterale au un rol secundar. Din moment ce personajul principal este fericit şi şi-a îndeplinit scopul, filmul se termină. Întrebarea este: “cum rămâne cu victimele colaterale?”. Cum se termină filmul, viaţa pentru ele? Nu spun să ne trăim viaţa cum vor alţii, ci încercând să nu rănim pe alţii. Trebuie să fim conştienţi că orice decizie pe care o luăm şi orice acţiune pe care o facem, nu ne afectează doar pe noi, personajele principale din viaţa noastră, ci şi pe personajele secundare. Şi atunci, ce este oare de făcut?

Puterea de a merge mai departe

     

       Ne întrebam de multe ori ce reprezintă viața unui om, care sunt evenimentele și momentele decisive care ne construiesc și ne definesc drept ființe raționale, animate mai mult sau mai puțin de pasiuni și sentimente.
       Am avut inca o cumpana a vietii. Consider ca asa a fost sa fie.... Dar pana cand....norocul meu inca mai tine. Sau poate ca Cineva acolo Sus ma iubeste. Cu siguranta asta este: acolo pe langa Dumnezeu mai este si cineva drag mie. Cu siguranta a "pus" o vorba buna.
       Putini sunt cei care stiu ca am "trisat" moartea de 3 ori. Aceasta a fost a patra oara. Sincer, ma intreb....pana cand. Intotdeauna am avut acest umor, sa fac glume pe seama "doamnei cu coasa". De ce sa nu o fac? Iar am castigat.... 
       Dar..... in adancul sufletului meu urasc aceasta noua sansa. De ce acel suflet drag mie nu a avut macar parte de a doua sansa, iar eu.......am avut patru?
       Toţi avem momente bune şi rele în viaţă. Fiecare persoană reacţionează în mod diferit. Unii reuşesc să treacă foarte uşor peste orice problemă cu zâmbetul pe buze, nu îşi pierd încrederea în ei, în ceilalţi, în ziua de mâine, rămân mereu optimişti. Şi de partea cealaltă sunt cei care la cel mai mic eşec, cedează, abandonează şi nu reuşesc să se adune şi să meargă mai departe. Nu mai găsesc lumina de la capătul tunelului.
      Este foarte important ca atunci când ai o problemă să nu devii pesimist, să încerci să vezi partea bună a situaţiei, să nu abandonezi şi să cauţi putere să te ridici şi să mergi mai departe. Chiar dacă uneori toate te copleşesc, chiar dacă ai senzaţia că toate doar ţie ţi se întâmplă, te înşeli. Toţi trecem prin diferite încercări în viaţă, mai grele sau mai uşoare, dar fiecare cu un rost.
      Puterea exemplului reprezintă  un punct de plecare pentru cei cărora viața le-a oferit momente de cumpănă. Dincolo de orice împrejurare negativă menită să înfrâneze dorința de reușită și de afirmare a oricăruia dintre noi trebuie să existe puterea de merge mai departe, de a vedea lucrurile în ansamblu și de a nu ne lăsa copleșiți de aceste momente, ci din contră de a ne demonstra nouă înșine că realizarea unui scop este limitată doar de propria noastră voință și pasiune. Mai deaparte noi suntem singurii responsabili de drumul ales.
     Si intotdauna am gasit puterea sa merg mai departe, am pentru cine sa o fac. Asa cum se spune "Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri ce nu le vom vedea."