luni, 25 februarie 2013

De ziua mea......


    Maine este ziua mea.....s-a mai dus inca un an. Ce imi doresc????? Grea intrebare....
   Vreau amnezie ca să uit tot ce m-a făcut să sufăr, să uit că te-am cunoscut, să-mi văd de viața mea și să mă învețe altcineva ce e fericirea și iubirea pură. Da, pentru că pe tine nu te voi avea niciodată, și asta doar pentru că nu înțelegi iubirea, mă mulțumesc doar cu amnezie, amnezia care mă va face să uit. Și poate voi fi fericit cândva, cu altcineva.

vineri, 8 februarie 2013

Citate IONUT CARAGEA


Nu credeam că amintirile îşi vor înfige în trupul meu colţii de fildeş.

Eu sunt monarhia absolută a gândurilor mele.

Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvânt a fost amintire.

Amintirile ne fac capul calendar.

Prin gând îmi trece un copil crescut la periferia memoriei.

Amintirile miros a iarbă cosită.

Suntem toţi praf în ochii iubirii covârşitoare numite demenţă.

Moartea ne-arată o singură cale : spre cruce se merge-n picioarele goale.

Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte renunţând la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.

Orice despărţire este o bătălie pierdută pe frontul nevăzut al destinului.

Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă, diforme gânduri exorcizând tăcerea.

Fiecare sărut pe limba lui piere.

Drumul pierzaniei – nu e durere mai mare ca naşterea…, să mergi pe drumul pierzaniei cu martori le fiece pas.

Andrei Pungovschi



    La competitia POY – Pictures of the Year – una din cele mai importante concursuri internationale de fotografie, romanul Andrei Pungovschi a castigat premiul de excelenta la categoria “portret”.

    Andrei si-a intitulat fotografia cu care s-a inscris in competitie “Tough Journey” (calatorie dificila). Este, de fapt, povestea unui baiat de 5 ani, Luca, ce sufera de autism.
    Iata povestea fotografiei lui Andrei Pungovschi:
“Luca are cinci ani. Este autist. Cinzi zile pe saptamana, mama lui il trezeste la ora 5:30 dimineata si il pregateste pentru mersul cu trenul pana la Bucuresti, la o distanta de aproape 90 de kilometri, unde a fost acceptat de centrul de analiza Applied Behavior, condus de un ONG, care suporta trei sferturi din costuri. Restul sunt acoperite de familie si donatii. Suma lunara platita de guvern este de 160 de dolari, suma care nu acopera nici macar costul biletelor de tren”.


                                                                                                   Sursa: Pro TV

joi, 7 februarie 2013

Citate - Lev Tolstoi



    In copilarie doresti totul, in tinerete si la maturitate ceva anume, la batranete nimic.

    N-am vorbit nimic despre dragoste; n-am întrebat-o nici pe ea şi nici mie însumi nu-mi puneam întrebarea dacă mă iubeşte. Mi-era de ajuns că o iubeam eu. Şi mă temeam să nu-mi sfarme ceva fericirea.

    Exista trei feluri de oameni: hotii, muncitorii si cersetorii.

    Cu cat credinta e mai slaba, cu atat mai mare e dorinta de a o raspandi.

    Cartea buna e ca si o conversatie cu un om destept.

    Nimeni nu se multumeste cu bunurile pe care le are, in schimb e multumit de inteligenta sa.

    Sa iubesti un barbat sau o femeie toata viata inseamna sa pretinzi ca flacara aceleiasi lumanari poate sa arda toata viata.

    Fericiti cei care nu citesc ziare, analfabetii, neimplicatii, caci au bun-simt. Pentru a ne simti deplin multumiti, trebuie sa traim mai simplu. Lectura ziarelor a facut sa creasca numarul prostilor.

    A pacatui este o treaba umana, a justifica pacatele este o treaba diavoleasca.

    Intelepciunea inseamna sa stii unde sa te opresti, sa stii ce e permis si ce e interzis.

Dor, durere, dorinţă - Marius Dobrin



    Clipa care alungă durerea e ca un val care şterge urmele din nisip şi dorinţa încolţeşte din nou, hrănindu-se şi cu uitarea.

    Dorul adie uneori. Poate să pârjolească, poate să frăgezească.

    Dor, durere, dorinţă, nimic din ceea ce este omenesc nu ne rămâne necunoscut.

    Oamenii se nasc prin durere. Sunt chinurile facerii.

    Orice durere ne învaţă, orice vindecare ne amăgeşte.

    Clipa care aduce durerea este marea intergogaţie a fiecăruia.

    Viaţa este o ţesătură de dorinţe.

    Orice durere ne învaţă, orice vindecare ne amăgeşte.

luni, 4 februarie 2013

Capitole inchise - Etape ale vietii



    Trebuie să știm întotdeauna când o etapă a vieții noastre a ajuns la un sfârșit. Dacă insistăm să zăbovim mai mult decât este necesar, pierdem bucuria și sensul celorlalte etape ale vieții prin care urmează să trecem. Închizând cicluri, uși sau capitole – oricum le-am numi, ceea ce contează este să lăsăm în urmă momentele vieții care au luat sfârșit.

    Ți-ai pierdut slujba? O relație de dragoste a ajuns la final? Ai părăsit casa părintească? Ai plecat în străinătate? O prietenie care dura de-o viață a luat sfârșit pe neașteptate? Poți petrece timp îndelungat întrebându-te de ce s-au întâmplat toate acestea.
    Îți poți spune că n-ai să mai faci niciun pas până când nu vei afla de ce anumite lucruri care erau atât de importante și păreau atât de trainice în viața ta s-au transformat în praf și pulbere, brusc și neașteptat. Dar o asemenea atitudine ar fi foarte stresantă pentru toți cei implicați: părinții, soțul sau soția, iubita sau iubitul, prietenii, copiii, sora sau fratele tău.
    Toată lumea închide capitole, întoarce o nouă pagină, își continuă viața, și toți se vor simți prost văzând că tu rămâi nemișcat/ă.
    Ce-a fost a fost, și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să lăsăm trecutul în urmă.
    De aceea este atât de important (oricât de dureros ar fi!) să distrugem amintirile, să ne mutăm, să donăm lucruri orfelinatelor, să vindem sau să donăm cărți sau altele asemenea.
    Orice lucru din lumea vizibilă este o manifestare a lumii invizibile, a ceea ce se petrece în inimile noastre – debarasându-ne de anumite memorii/amintiri înseamnă, în același timp, să facem loc altora noi pentru a le lua locul.
    Lasă totul în urma ta. Eliberează-te. Detașează-te de lucrurile și întâmplările trecute.
    Nimeni nu joacă în viață cu cărți de joc însemnate, prin urmare câteodată câștigăm, iar alteori pierdem. Nu te aștepta la nimic în schimb, nu te aștepta ca eforturile să-ți fie apreciate, să-ți fie descoperit și recunoscut geniul, talentul sau ca dragostea să-ți fie înțeleasă…
    Ieși din rutina zilnică, din ceea ce te face să-ți aduci aminte cât de mult ai suferit din cauza a ceea ce ai pierdut…Acest lucru îți va otrăvi viața, fără să-ți ajute la nimic altceva…
    Nimic nu poate fi mai periculos decât a nu accepta că o relație de dragoste s-a terminat, promisiunea amăgitoare a unui loc de muncă care nu se mai concretizează, decizii care așteaptă tot timpul momentul potrivit, ideal.
    Înainte de a începe un nou capitol, cel vechi trebuie să ia sfârșit: gândește-te că ceea ce a trecut nu se va mai întoarce niciodată. Adu-ți aminte că a existat o vreme când ai putut trăi fără acel lucru sau acea persoană – nimic nu este de neînlocuit, o obișnuință nu reprezintă o nevoie.
    Poate fi atât de evident și o constatare atât de dureroasă, dar în același timp atât de importantă…
    Închidem cicluri. Nu din cauza mândriei, a incapacității sau aroganței, ci pur și simplu pentru că ele nu mai corespund vieților noastre.