Despre PATRIOTISM

* Dacă duşmanul vostru vă cere legăminte ruşinoase de la voi, atunci mai bine muriţi prin sabia lui decât să fiţi privitori împilării şi ticăloşiei ţării voastre. Domnul părinţilor voştri însă se va îndura de lacrimile slugilor sale şi va ridica dintre voi pe cineva, carele va aşeza iarăşi pe urmaşii voştri în volnicia şi puterea de mai înainte.

*  Atunci când se hotaraste destinul patriei, nu trebuie sa fie luat în consideratie sentimentalismul, dimpotriva, lasându-se totul la o parte, sa fie urmata acea cale care salvgardeaza fiinta Patriei si-i mentine libertatea.


*  Un bun patriot nu doreste si nici nu provoaca neîntelegeri cetatenesti ci, dimpotriva, prin exemplul si puterea sa de convingere, trebuie sa contribuie la moderarea, pe cât se poate, a celor care exagereaza si sa fie un factor de întelegere si de pace. Nu înceteaza sa fie blând decât atunci când patria, în pericol, are nevoie sa fie aparata. Atunci devine leu, luptând sa învinga sau sa moara.


* Cei fara Patrie, nu au nici nume, nici aspiratii, nici consideratie, nici drepturi, nici nu pot fi socotiti ca frati în mijlocul popoarelor. Sunt bastarzii Umanitatii.


* Dragostea de ţară îşi are izvorul în dragostea de familie.


*Cetatea care-şi păstrează oamenii, are cel mai sigur zid de apărare.


* Adevăratul iubitor de ţară nu este cel care nu atacă patria pierdută pe nedrept, ci acela care cu orice chip, de dorul ei, caută s-o recapete.


* Fără patrie nu se poate închipui existenţa de naţiune şi fără naţiune patria e numai un cuvânt deşart.


* O ţară, ai cărei fii devin din ce în ce mai indiferenţi faţă de interesele generale ale ei, este o ţară care se degradează în sensul moral. Decăderea ei este apropiată


* După ce-a umblat încoace şi încolo pe globul pământesc, omul, dintr-o înduioşătoare şi firească înclinare, simte plăcerea, simte nevoia să vină să moară în locurile natale şi să se aşeze o clipă pe marginea mormântului său, sub aceiaşi arbori, care au umbrit leagănul său. Vederea acestor lucruri, desigur schimbate, care îi amintesc, în acelaşi timp, atât zilele fericite ale copilăriei sale nevinovate, cât şi nefericirile ce le-au urmat nestatorniciile şi goana vieţii, trezesc în inima sa acel amestec de iubire şi melancolie pe care-o numim iubirea de patrie.