N-ai voie sa obosesti, n-ai voie sa te dai batut, n-ai voie sa te lasi moale....., dar totusi uneori se intampla sa mai obosesti… sa te simti la pamant...... sa nu mai poti fi tare ..... si atunci?
probabil ne odihnim cateva secunde, apoi sa avem mai multa forta, te ridici mai puternic .....
Greutatile? Hai sa le luam pe fiecare in parte si sa le rezolvam. Si sa n-avem impresia ca suntem singurii care la un moment dat o duc greu. Da, e loc de mai bine, dar intotdeauna e mult loc de mai rau. Si cel mai important este sa nu ne inraim. De cei rai e plin Pamantul, iar cei buni au ajuns sa fie foarte .... putini.
in primul rand, iti multumesc pentru ca ma regasesc in lista celor pe care ii citesti :)
RăspundețiȘtergerein al doilea rand , cred ca in seva noastra se regaseste trasatura asta a ... lamentarii... e bine ca unii exagereaza foarte mult si fac o tragedie din orice, dar sunt si altii care , pur si simplu, traiesc din ideea ca doar impartasind cu cineva "greutatile" pe care le intampina , ii va fi mai bine. Pe plan psihologic poate avea un efect benefic. Pana data viitoare, NUMA' BINE :)
Bine zis în post. Te susţin, chiar nu-i necesar să ne lăsăm doborâţi de greutăţi.
RăspundețiȘtergerebun bun
RăspundețiȘtergereLa multi ani!
RăspundețiȘtergeresi
Bun gasit!
Peste greutati trecem fiecare cum putem, intr-un mod propriu si personal. Daca nu trecem noi peste ele, vor trece ele peste noi... asa ca e mai bine sa trecem noi peste ele!
:)
Imi vine in minte acum imaginea oamenilor saraci din India care au murit de frig!
Iar vorbele noastre de acum par un fel de mistocareala in fata problemelor ce au trecut peste acei oameni!
:(
Blog interessante!!!
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI si la mai multe articole tot asa de INTERESANTE, felicitari!
RăspundețiȘtergerePeste greutati treci...cu picioarele. ;)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri. UN AN NOU plin de realizari si sanatate maxima. :))
RăspundețiȘtergereImi place postarea asta. Mi se potriveste. Poate invat ceva din ea.
RăspundețiȘtergereDaca vrem, poate sa fie mai mult loc de bine, uneori insa nu mai tine de noi. :(
asta-i genul meu de postare, si de blog :)) optimism si realism imbinate formeaza inevitabil ceva de calitate. succes in continuare, eu cred ca te citesc de acuma :D
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri.
RăspundețiȘtergere