miercuri, 23 ianuarie 2013

Citate celebre


"Da-ti-mi un muzeu si-l voi umple." – Pablo Picasso


"Nu sta in pat. Sau stai in pat, dar doar daca faci bani din asta." – George Bruns

"Niciodata nu intrerupe un dusman atunci cand face o greseala." – Napoleon Bonaparte

"Doar doua lucruri sunt infinite: Universul si prostia umana, si nu sunt sigur in legatura cu Universul." – Albert Einstein

"Marile realizari sunt atinse nu prin putere ci prin perseverenta." – Samuel Johnson

"Nu am dat gres. Pur si simplu am descoperit 10,000 de idei care nu functioneaza." – Thomas Eddison

"O prietenie bazata pe o relatie de afaceri e mai buna decat o afacere bazata pe o relatie de prietenie." - John Rockefeller

"Viata e placuta. Moartea e pasnica. Tranzitia e, insa, problematica." – Isaac Asimov

"Suntem ceea ce facem in mod repetat. Excelenta, deci, nu este altceva decat o obisnuinta." – Aristotel

"Marile spirite s-au confruntat intotdeauna cu opozitie violenta din partea mintilor mediocre." – Albert Einstein

"In orice situatie, cel mai bun lucru pe care il poti face este lucrul corect; urmatorul cel mai bun lucru pe care il poti face este lucrul gresit; cel mai rau lucru pe care il poti face este sa nu faci nimic." – Theodore Roosevelt

"Sfatul meu pentru tine este sa te casatoresti: daca gasesti o nevasta buna, vei fi fericit. Daca nu, vei deveni filosof." – Socrate

"Intr-un cuvant pot rezuma tot ceea ce am invatat despre viata: continua." – Robert Frost

"Iarta-ti dusmanii, dar niciodata nu uita cum ii cheama." – John F. Kennedy

"Uneori, chiar si sa traiesti e un act de curaj." – Seneca

"In spatele fiecarei averi marete este o infractiune." – Honore de Balzac

"Daca femeile nu ar exista, toti banii din lume nu ar avea sens." – Aristotle Onassis

"Filosofia ‘ochi pentru ochi’ lasa pe toata lumea oarba." – M.K. Gandhi

"Stai deoparte de oamenii care iti iau in ras ambitiile. Oamenii marunti mereu fac asta, in schimb cei mari te fac sa crezi ca si tu poti ajunge mare." – Mark Twain

"Diferenta dintre pornografie si erotica e unghiul in care cade lumina." – Gloria Leonard

"Dragostea este dorinta irezistibila de a fi irezistibil de dorit." – Mark Twain

"Dragostea e compusa dintr-un singur suflet care locuieste in doua corpuri diferite. "– Aristotel

"Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune." – Voltaire

"Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra careia oamenii s-au decis sa fie de acord." – Napoleon Bonaparte

"Daca judeci oamenii, nu vei avea suficient timp sa-i iubesti." – Maica Tereza

"Cel mai mare pacat fata de ceilalti nu este sa-i urasti, ci sa fii indiferent; aceasta este esenta lipsei de omenie." – George Bernard Shaw

"Gloria este de scurta durata, dar obscuritatea este pentru totdeauna." – Napoleon Bonaparte

"Educatia este descoperirea progresiva a propriei ignorante." – Will Durant

"Pe muntii adevarului nu poti urca in van: fie vei atinge un punct mai inalt azi, fie te vei antrena pentru a ajunge mai sus maine." – Friedrich Nietzsche

Je suis malade.....

video

luni, 21 ianuarie 2013

Despre curaj ....

"Pentru orice realizare, primul pas este curajul." –   Johan Wolfgang von  Goethe


"A avea curaj este deosebit de important, poti pierde banii – e rau, poti pierde un prieten – e si mai rau, dar daca ti-ai pierdut curajul, ai pierdut aproape totul." – Winston Churchill

"Multi au avut aptitudini extraordinare, insa, fiindca n-au avut curaj, ei au trait ca niste morti si au sfarsit prin a fi ingropati in inactivitatea lor." – Nicolae Iorga 

"Nu-ti fie frica sa faci un pas mare. Nu poti trece o prapastie din doua sarituri mici." – David Lloyd George

"Cei cu adevarat curajosi vorbesc putin despre curaj." – Octavian Paler

"Curajul este ceva care se formeaza, care traieste si moare, care trebuie intretinut la fel ca si armele." – Nicolae Iorga

"Curajul este ceea ce iti trebuie pentru a sta in picioare si a vorbi, curajul este si ceea ce iti trebuie pentru a sta jos si a asculta." – Winston Churchill

"Curajul este scara pe care urca toate celelalte virtuti." – Clare Booth Luce

"Cel care nu are curajul sa vorbeasca pentru drepturile sale nu poate castiga respectul celorlati." – Rene Torres

"Curajosii mor de multe ori inainte mortii lor; Cei curajosi nu simt gustul mortii decat o data." – William Shakespeare

"Excelenta morala este un rezultat al felului in care traim. Devenim corecti, facand fapte corecte, devenim temperati comportandu-ne temperat si devenim curajosi facand acte curajoase." – Aristotel 

marți, 15 ianuarie 2013

Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle


"Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra şi mii de idei care de care mai curioase şi mai nerealizabile îmi străbat capul întunecându-mi hotărârea. Un lucru ştiu şi voi hotărât: să fii a mea şi pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altă viaţă decât în apropierea ta şi numai sub condiţia aceasta voi în genere să trăiesc. Altfel la ce-aş mai târâi o existenţă de care mi-a fost silă, de la care n-am avut nimic decât dureri şi în cazul cel mai bun urât. Ştiu că-ţi scriu lucruri fără nici o legătură şi c-aş vrea mai bine să te ţin de mână decât să-ţi scriu şi... Dar tu ştii toate, ce să-ţi mai spun ceea ce ştim de mult amândoi, ceea ce pururea vom şti, ceea ce spus şi nespus între noi are cu toate acestea totdeauna un farmec renăscând. De mii, de mii de ori! Te rog mult nu mai uita."

"Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine, singura mea speranţă."

"Eu nu sunt făcut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e făcută pentru mine, şi oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic şi prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumuseţează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viaţă fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, şira spinării morale e ruptă la mine, sunt moraliceşte deşălat. Şi Dta mă iubeşti încă, şi Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ţi arunci simţirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ţi fi recunoscător măcar?"

"Mi-e dor de tine, moţule ce eşti, femeie gentilă şi dulce, inteligentă şi radioasă, frumuseţea frumuseţilor şi floarea florilor."

"Tu ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine s-a început şi s-a încheiat şi dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi."

"Adormind aseară cu gândul la tine şi deşteptându-mă dimineaţa tot cu el, aş putea să îţi scriu toată ziua fără să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu ştiu de ce, orice lucru, chiar şi acelea care nu au a face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu de împărţit cu teii, cu florile şi frunzele de tei? Poate unde eşti aşa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora."

Citate NEAGU DJUVARA

"Anii de comunism au creat acest fenomen: să ajungi să îţi fie scârbă de ţara ta."

"Eu nu mai ştiu pe cine să aleg în politica românescă. Aşa că stau pe tuşă."

"Pornind de la parabola cu bogatul nemilos şi sărmanul Lazăr, din Evanghelia după Luca: dacă, în urmă cu două mii de ani, se puteau face corespondenţe între Iad, Rai şi Pământ, vă închipuiţi că acum, cu Internet-ul, sigur o să ştiu după moarte dacă mai sunt citit sau nu!"

"Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte."

"Câteva amănunte care mă supără zilnic, de pildă, că românul este singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă.:

"Aş fi preferat să am soarta lui Van Gogh, căruia nu i s-a cumpărat aproape niciun tablou cât a trăit şi acum e unul dintre cei mai bine vânduţi pictori din lume."

"O să crească proporţia ţiganilor. Apoi, vin turci foarte mulţi. Şi vor veni chinezi! O ţară care are un miliard şi trei sute de milioane de locui­tori e musai să invadeze tot restul continentelor."

"Nu trebuie să fii Mafalda ca să îţi dai seama când, de pildă, vizitezi Franţa, că populaţia este formată, într-o mare proporţie, din oameni de lumea a treia. O spun şi statisticile."

"Cioran, cu toate că sunt convins că îşi dădea seama de valoarea lui, o sfida! Era, mai întâi, de o inteligenţă sclipitoare, dar era şi nemilos. Pe cine nu-l iubea, îl atingea de nu se vedea!"




Despre prietenie.....



"Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima."

"Prietenia = O navă destul de mare pentru a duce doi inși pe vreme frumoasă, dar numai unul când e vreme rea."

"Ține-ți prietenii aproape, iar dușmanii – și mai aproape."            

"Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne."

"Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii."

"Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Și cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni."

"Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini."

"Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin."

"Împărtășirea bucuriilor, nu a suferințelor, creează prietenul."

"Vor exista mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie să-ți păstrezi încrederea și doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere și a doua oară."

"Un bun și sigur prieten e conștiința ta: n-o ucide, ci las-o să moară odată cu tine."

marți, 8 ianuarie 2013

Amintiri.....



     E ciudat cat de selectiva e memoria omului. Si nu ma refer la memoria voluntara, cea pe care o punem la lucru cand vrem sa acumulam informatii, sau cand scormonim dupa cele existente prin "sertarasele" mai mult sau mai putin prafuite ale mintii noastre. Aceasta este  "memoria de serviciu", cea care ne face sa functionam intelectual.
     Nu ma refer nici la memoria involuntara, care face sa renasca un univers de amintiri pornind de la senzatii, in maniera ceaiului si a madeleinei lui Proust. Cu totii am experimentat acest gen de rememorare.
      Ma refer la ce se intampla cand vrem sa readucem in prezent fragmente din trecutul nostru, din lecturile noastre, din filmele vazute etc. Ce retinem din noianul de intamplari (ale noastre sau ale "eroilor" nostri), din locurile vizitate candva, din trairile noastre ...... ? Ar fi vorba deci de memoria afectiva. Daca ar fi sa exprim intr-un cod al culorilor ce se intampla in mintea mea la acest nivel, as spune ca am o imensa zona gri, a lucrurilor uitate, o data pentru ca sunt prea multe si mintea nu le poate retine pe toate, si apoi pentru ca sunt chestii banale, care nu merita retinute probabil.
     Exista apoi o zona alba, a lucrurilor care m-au marcat pozitiv si care, fara a fi neaparat importante, mi-au ramas intiparite in memorie. Chestii nesemnificative pentru altii, un gest, o imagine, un chip, o vorba, un peisaj, o cladire, o strada, o imagine de film, un nu stiu ce... Si apoi o zona neagra, a lucrurilor rele sau urate  care mi s-au intamplat si care se incapataneaza sa subziste si sa iasa din cand in cand la suprafata...

luni, 7 ianuarie 2013

Citate - PETRE TUTEA


"Omul e guvernat pe pământ de două morale: de morala dogmelor, care e creştină şi eternă, adică absolută, şide morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe puţinătatea şi imperfecţiunea omului. Morala laică nupoate fi desprinsă de morala absolută şi ea arată că omul se mişcă asimptotic la perfecţiune, pe care n-o poateatinge niciodată."

"Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei."

"Eu nu sunt orgolios deloc. Dar dacă cineva mă calcă pe nojiţe, mi-aduc aminte ce-am fost."

"Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul."

"Aşa am spus eu în temniţă: Domnule colonel - eram şase sute de inşi într-o curte închisă - nu veţi fi voi, comuniştii, niciodată revoluţionari până nu veţi imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăseşte o turmă întreagă în căutarea unei oi. Să ştiţi, asta se cheamă "unanimism moral creştin". Fiindcă în universul lui Hristos o celulă care mai palpită într-un muribund e mai valoroasă decât toate galaxiile posibile.

"În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credinţă şi secundum rationem - adevărul după raţiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul... Că poţi, în filozofie, să rătăceşti până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au niciun adevăr."

"A şti la scară umană poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor."

"Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu niciun adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului."

"Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria."

"Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale."

"La întrebările fundamentale "de ce?" şi "în ce scop?" aporetica rurală românească răspunde: "d-aia".

"Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertăţii. După creştini, libertatea este vehicolul cu care poţi să cobori în întuneric, dacă eşti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică şi o calcă fiind liberi."

"Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depăşeşte nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul."

Citate despre credinta


"Se veștejește floarea frumoasei tinereți. Dar sufletul nu-și perde a sale daruri sfinte."
                                                                                       - Vasile Alecsandri - 

"În nimic altceva nu este omul mai asemenea lui Dumnezeu decât în a face binele."
                                                                                      - Sf. Grigorie Teologul - 

"Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe Pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi."
                                                                                       - Mircea Eliade - 

"Nu poţi impeidica drumul gândurilor, întocmai cum nu poţi opri valurile mării să se întoarcă la ţărm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuşcare. Dumnezeu răscoleste deopotrivă sufletul omului şi apele oceanului."
                                                                                       - Victor Hugo - 

"Cine nu crede în nimic este capabil de orice".
                                                                                       - Victor Hugo - 

"Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!"
                                                                                       - Lucian Blaga - 

"Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atat de diferiţi faţă de Hristosul vostru. "
                                                                                       - Mahatma Gandhi - 

"Cel care deranjează rasa umană cu idei, să fie pregătit ca acestea să fie înţelese greşit, şi asta este ceea ce s-a întâmplat cu Iisus."
                                                                                      - Henry Louis Mencken - 

"Religia fără conștiință morală nu e decât un cult superstițios."
                                                                                       - Immanuel Kant - 

Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau sa cred”.
                                                                                        - Lucian Blaga - 

"Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu."
                                                                                         - Octavian Paler - 

"Conştiinţa păcatului sau a greşelii este acea forţa care mă împinge la săvârşirea greşelilor."
                                                                                         - Edgar Allan Poe - 

"Dacă Dumnezeu reprezintă absolutul şi perfecţiunea şi ne-a creat pe noi atât de imperfecţi, înseamnă că a făcut-o pentru a putea iubi şi a deveni prin noi imperfect."
                                                                                        - Sorin Cerin - 

"Satan nu este ateist, el este antiteist pentru că crede în existența lui Dumnezeu, dar luptă împotriva Lui."
                                                                                         - Lucian Blaga - 

"Fără Dumnezeu omul rămane un biet animal rațional și vorbitor , care vine de nicăieri și merge spre nicăieri."
                                                                                          - Petre Tutea - 

Necredinta......



      Dacă nu credem că există Dumnezeu, atunci nu ne rămâne decât să credem alternativa: că tot ceea ce există în jurul nostru a apărut la întâmplare, din cauze naturale. Dacă cineva ar juca zaruri, ce şanse ar avea să dea doi de şase? Destul de mare, nu-i aşa?! Dar care ar fi probabilitatea ca pe nişte zaruri albe-albe să apară acele puncte negre? Ceea ce a încercat să dovedească Pasteur cu secole în urmă este confirmat acum de ştiinţă: viaţa nu poate apărea din ne-viaţă.  Atunci de unde a apărut viaţa umană, animală şi vegetală?
      Şi încă ceva: „cauzele naturale” nu pot explica de ce există un volum atât de mare de informaţii foarte exacte în ADN-ul uman. Celui care respinge ipoteza existenţei lui Dumnezeu nu-i mai rămâne să creadă decât că tot ceea ce există a apărut la întâmplare – fără nici o cauză, fără nici un plan, pur şi simplu, la noroc. Dar este o ofensă pentru raţiune să vezi un plan foarte complex şi să consideri că a apărut la noroc.
       C.S. Lewis a venit cu teoria că dacă n-ar exista o inteligenţă (o raţiune supremă) în spatele universului, atunci n-ar fi avut cine să proiecteze omul ca o fiinţă cu creier care să gândească: “Dacă n-ar exista această inteligenţă supremă, atunci ar fi puţin probabil ca celulele din interiorul craniului să se aranjeze singure într-un anume fel şi să genereze reacţii fizice şi chimice, în urma cărora să rezulte ceea ce eu numesc gând. Şi totuşi, în baza a ce să accept eu că ceea ce gandesc este şi adevărul din lume? La urma urmei, ce se întâmplă în creierele noastre şi rezulta drept gând, dacă nu ar fi o Inteligenţă Universală în spate, ar rămâne simple elucubraţii personale. Este ca şi cum eu gândesc să amestec şi să vărs laptele dintr-o sticlă pe jos şi rezultatul să fie harta Londrei. Se poate aşa ceva pentru mine sau pentru ceilalţi oameni? Nu.

Întrebare: Există Dumnezeu? Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu?

      Răspuns: Există Dumnezeu? Am găsit foarte interesant faptul că se acordă atât de multă atenţie acestui subiect. Ultimile statistici spun că peste 90% din populaţia lumii de astăzi crede în existenţa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuşi, discuţia este cumva generată de cei care cred că Dumnezeu există în dorinţa de a demonstra că El există cu adevărat. În ceea ce mă priveşte, cred că discuţia ar trebui să aibă o direcţie cu totul opusă.

      În orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. " 'Tomo' i-a zis Iisus, 'pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

      Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu sunt dovezi cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Biblia spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui” (Psalmul 19:1-4). Privind la stele, înţelegând mărimea universului, văzând minunăţiile naturii, şi frumuseţea unui asfinţit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator.
     Şi dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi. Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…”. Există ceva în adâncul fiinţei noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaştere, însă prezenţa lui Dumnezeu în noi şi prin noi îşi face încă simţită influenţa în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui lucru, unii oameni vor nega totuşi existenţa lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1). Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate culturile, toate popoarele şi de pe toate continentele, au crezut în existenţa lui Dumnezeu sub diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credinţă.

     În plus faţă de argumentele Bibliei cu privire la existenţa lui Dumnezeu, există şi argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai cunoscută formă a argumentului ontologic utilizează conceptul de Dumnezeu pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Se începe prin definirea lui Dumnezeu drept “cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”. Apoi este clar că a exista înseamnă mai mult decât a nu exista, şi astfel cel mai mare lucru care se poate concepe trebuie să existe. Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci El nu ar fi cea mai mare fiinţă care ar putea exista – însă asta ar intra în contradicţie chiar cu definiţia lui Dumnezeu.
     Cel de-al doilea argument este cel teleologic. Argumentul teleologic constă în aceea că întrucât universul ne arată o concepţie atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el aşa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri). Pe de altă parte, o singură celula este formată din milioane de molecule de proteine.

     Al treilea argument logic cu privire la existenţa lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul şi orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariţia şi existenţa acestuia. În sfârşit în acest şir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut şi există. Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu. Al patrulea argument este cunoscut şi sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toţi au avut o percepţie asupra binelui sau răului. Crimele, minciuna, hoţia şi imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simţ al binelui şi răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?

     În ciuda a tot ce am prezentat mai sus, Biblia ne spune că există şi vor exista oameni vor refuza aceste argumente clare şi de netăgăduit cu privire la Dumnezeu şi vor crede minciuni în locul lor. Romani 1:25 declară: “căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” Biblia arată de asemenea că oamenii nu au nici o scuză pentru necredinţa în Dumnezeu: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).

     Oamenii îşi justifică lipsa credinţei în Dumnezeu pentru că nu ar fi “ştiinţific” sau pentru că “nu ar exista dovezi”. Adevăratul motiv este că odată ce oamenii ar recunoaşte că Dumnezeu există, ei ar trebui să recunoască şi că există şi o relaţie de responsabilitate faţă de Dumnezeu, şi în felul acesta că au nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privinţa judecăţii lui Dumnezeu. Eu cred că acesta este motivul pentru care evoluţionismul este atât de puternic promovat de către atât de multe persoane din vremurile noastre – pentru a le da oamenilor o alternativă la credinţa într-un Dumnezeu Creator. Dumnezeu există şi toţi ştim la urma urmei că El există. Simplul fapt că unele persoane promovează atât de agresiv necredinţa în existenţa lui Dumnezeu este de fapt un argument al existenţei Sale.

     Dă-mi voie să îţi ofer un ultim argument pentru a arăta că Dumnezeu există. Cum ştiu eu că Dumnezeu există? Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi. Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la Dumnezeu. Dumnezeu  mi-a schimbat viaţa într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa Lui. Totuşi, nici unul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar.
    În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă (Evrei 11:6). Credinţa în Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-o zonă bine luminată unde 90% din oameni deja locuiesc.