E ciudat cat de selectiva e memoria omului. Si nu ma refer la memoria voluntara, cea pe care o punem la lucru cand vrem sa acumulam informatii, sau cand scormonim dupa cele existente prin "sertarasele" mai mult sau mai putin prafuite ale mintii noastre. Aceasta este "memoria de serviciu", cea care ne face sa functionam intelectual.
Nu ma refer nici la memoria involuntara, care face sa renasca un univers de amintiri pornind de la senzatii, in maniera ceaiului si a madeleinei lui Proust. Cu totii am experimentat acest gen de rememorare.
Ma refer la ce se intampla cand vrem sa readucem in prezent fragmente din trecutul nostru, din lecturile noastre, din filmele vazute etc. Ce retinem din noianul de intamplari (ale noastre sau ale "eroilor" nostri), din locurile vizitate candva, din trairile noastre ...... ? Ar fi vorba deci de memoria afectiva. Daca ar fi sa exprim intr-un cod al culorilor ce se intampla in mintea mea la acest nivel, as spune ca am o imensa zona gri, a lucrurilor uitate, o data pentru ca sunt prea multe si mintea nu le poate retine pe toate, si apoi pentru ca sunt chestii banale, care nu merita retinute probabil.
Exista apoi o zona alba, a lucrurilor care m-au marcat pozitiv si care, fara a fi neaparat importante, mi-au ramas intiparite in memorie. Chestii nesemnificative pentru altii, un gest, o imagine, un chip, o vorba, un peisaj, o cladire, o strada, o imagine de film, un nu stiu ce... Si apoi o zona neagra, a lucrurilor rele sau urate care mi s-au intamplat si care se incapataneaza sa subziste si sa iasa din cand in cand la suprafata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu