sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Explicatia vietii



In prima zi, D-zeu a creat cainele si i-a zis:

"In fiecare zi sa stai in usa casei si sa latri la oricine intra in casa sau trece prin fata ei . Pentru asta iti dau 20 de ani de viata."
Cainele a raspuns :"E prea mult timp pentru a sta si a latra. Ce-ar fi sa-mi dai doar zece ani si sa-i  pastrezi pe ceilalti zece?"
Si D-zeu a fost de acord.

A doua zi, D-zeu a creat maimuta si i-a zis:
"Inveseleste-i pe oameni cu maimutarelile tale si fa-i sa rida. Pentru asta iti dau o viata de 20 de ani."
Maimuta a zis:"Sa ma maimutaresc 20 de ani? Asta-i destul de mult ! Ce-ar fi sa-ti dau 10 ani inapoi cum a facut si cainele ?"
Si D-zeu a fost de acord.

A treia zi, D-zeu a creat vaca si i-a zis:
"Tu sa mergi toata ziua  pe cimp  cu taranul, sa suferi de arsita soarelui, sa ai vitei si sa dai lapte sa  poti intretine familia  taranului. Pentru asta iti dau 60 de ani de viata."
Vaca a raspuns:" Asta e o viata destul de grea ,si tu vrei ca eu sa traiesc 60 de ani? Ce-ar fi sa pastrez 20 si sa-ti inapoiez 40?"
Si D-zeu a acceptat si de aceasta data.

In ziua a patra, D-zeu l-a creat pe om si i-a zis:

"Mananca, dormi,casatoreste-te si bucurate de viata. Pentru asta iti dau 20 de ani."
Dar omul a zis:" Numai 20 de ani ? Este posibil sa-mi dai mie cei 20 de ani ai mei ,cei 40 pe care ti i-a inapoiat vaca,cei 10 de la maimuta si 10 de la caine, pentru a avea o viata de 80 de ani ?"
" Sigur !" a zis D-zeu ,"tu ai cerut-o "

Acesta este deci motivul pentru care in primii 20 de ani mancam , dormim, ne jucam si ne distram. Urmatorii 40 de ani muncim ca sclavii in soare ca sa ne intretinem familiile. Dupa care ne maimutarim timp 10 ani  ca sa ne bucuram nepotii. Iar ultimii 10 ani ii petrecem pe prispa casei latrind la toata lumea . 



vineri, 28 ianuarie 2011

Viaţa pe un peron - Octavian Paler



      O carte plină de înţelesuri pentru cine ştie să înţeleagă... Interpretată astăzi în diferite feluri, după ce comunismul îi cenzurase orice comentariu, Viaţa pe un peron este, înainte de toate, un spectacol al ideilor, o ţesătură de cugetări filozofice pe care e imposibil să le treci cu vederea.
      Mesajul central este că omul trăieşte într-o continuă aşteptare pe "peronul vieţii sale"..., zbătându-se să ocupe un loc cât mai bun într-un tren, ignorând că destinaţia finală a tuturor trenurilor este pustiul, adică moartea. Învăţând să aştepţi şi să te bucuri în aşteptare, înveţi de fapt să trăieşti şi să-ţi accepţi destinul! Iată îndemnul pe care eseistul îl transpune în metaforele sale.

    Din carte: 
Omul, dacă nu vorbeşte uneori, moare.

Orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.  

Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent când i se porunceşte. 
Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se cântă niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp.

Am învăţat o nouă meserie, aceea de a aştepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi, nu-ţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, domnilor, ca orice lucru. Şi, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut.

Uneori a aştepta poate fi, la urma urmei, un mod de a pleca şi de a sosi. Câtă vreme aştepţi, totdeauna mai există un tren care va veni sau va pleca. Chiar dacă nu ştii cât trebuie să aştepţi.

Trebuie să alegi. Îţi trăieşti viaţa sau o înţelegi? Nu poţi, se pare, să le ai pe amândouă în acelaşi timp.

Câtă vreme omul se simte vinovat e încă om. Abia când începe să devină fiară pierde orice urmă de regret şi de vinovăţie.

Greşeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericiea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor...



Balada Pescăruşilor Albaştri

video


“Balada Pescăruşilor Albaştri” de Florin Bogardo

Suntem doi gemeni pescăruşi albaştri
Legaţi cu un fir de nimenea văzut
Ce-am coborât odată dintre aştri
Care ne-au zămislit şi ne-au născut

Iubirea mea înmugureşte-n tine
Iubirea ta începe cu a mea
Şi-n ochii tăi oglinzi cu ape line
Ard ochii mei oglinzi de pe uscat

Dragostea noastră e dincolo de vreme
Iar umbra începe să ni se confunde
Purtăm pe frunte-n loc de diademe
Solarele lumini răsfrânte-n unde

Suntem doi gemeni pescăruşi albaştri
Care am venit purtaţi pe val de vânt
Trecând prin vămi de stele şi de aştri
Iubirea s-o aducem pe pământ.

Iubirea mea înmugureşte-n tine
Iubirea ta începe cu a mea
Şi-n ochii tăi oglinzi cu ape line
Ard ochii mei oglinzi de pe uscat

Dragostea noastră e dincolo de vreme
Iar umbra începe să ni se confunde
Purtăm pe frunte-n loc de diademe
Solarele lumini răsfrânte-n unde.

Suntem doi gemeni pescăruşi albaştri
Care am venit purtaţi pe val de vânt
Trecând prin vămi de stele şi de aştri
Iubirea s-o aducem pe pământ.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Despre tine cant .....

video

ARASH

video



video



video

Probleme.... in Africa





         O bucată din Africa se va desprinde de continent, avertizează geologii prezenți la o conferință pe tema modificărilor tectonice ale Terrei. Se pare că fisurile au apărut cu mai mulți ani în urmă, însă s-au accentuat odată cu intensificarea activității seismice din Africa de Nord.

           Potrivit specialiștilor citați de Der Spiegel, scoarța de sub desert s-a rupt, iar vulcanii au inceput sa fiarbă. Vulcanul Erta Ale din desertul Etiopiei  este pe punctul de a erupe, afirmă Cynthia Ebinger, de la Universitatea Rochester din New York.

           În ultimii 5 ani, transformarile geologice din Africa s-au accelerat. Până în urmă cu puțin timp, mișcările erau de câțiva milimetri pe an, iar acum pământul se deschide cu un metru la fiecare 50 de săptămâni, au mai declarat oamenii de știință.



    Sursa: antena3.ro

luni, 24 ianuarie 2011

Puterea de a ierta

       


     Pentru multi, a ierta inseamna a lasa pe cineva sa scape basma curata, indiferent ce lucru teribil a facut. Nimic mai gresit. Daca cineva ti-a facut rau, va plati intr-un fel sau altul, indiferent daca tu iti versi sau nu ura asupra sa. Incearca sa vezi iertarea altfel, ca pe un mod de a te elibera.
       Gandeste-te bine cine are cel mai mult de suferit de pe urma acestei situatii? Persoana pe care refuzi s-o ierti simte aceeasi furie pe care o simti tu, simte golul din stomac pe care-l ai tu cand iti amintesti iar si iar ce s-a intamplat, este bantuita de atatea ganduri negre, isi bate capul cu planuri de razbunare? Nu, durerea cea mai mare iti apartine. 
        Incearca sa pui pe hartie avantajele si dezavantajele pe care le ai acum, in ipostaza de razbunatoare, fata de cele pe care le aveai cand prietenia voastra mergea ca pe roate. Inainte sa arunci cu piatra, intra pentru cateva clipe si in papucii celei careia i-ai declarat razboi. Oare nu exista nici cea mai mica sansa ca si tu sa fi facut le fel? 
      
    Nu lasa niciodata resentimentele sa iti stearga din minte cate lucruri ai avut de castigat din prietenia voastra si cate bucurii ti-a adus. Da dovada ca esti puternic si iarta, numai cei slabi se incapataneaza in ura si razbunare.  


   " Este adevarat ca a ierta din varful buzelor nu este egal cu a ierta din inima. Pentru ca iertarea sa treaca de la buze la inima este nevoie ca timpul sa vindece rana. Exista timp pentru toate, deci exista si un timp al iertarii, dar trebuie sa-l lasi sa curga normal in a sa clepsidra."




      "Doamne, ajuta-mă să iert chiar și atunci când totul în mine îmi spune să n-o fac. Eliberează-mă de resentimente atunci când inima mi-e rănită de moarte. Deschide-mi ochii la lucruri ce mă pot vindeca și mângâia, făcându-mă mai puternic. Ţine-mă de mână şi lasă-mă să plâng pe umărul Tău. Du-mă în locuri unde n-am mai fost, așează-mă pe muntele cel mai înalt, ca să văd cât de nebunească e tendința mea de a mă agăța de propria-mi mânie. Arată-mi o frântură din măreţia Ta, ca să fac din ea comoara mea atunci când totul în jur pare să se prăbuşească."





Doi ochi albastri......

video

De ce se poarta verigheta pe al patrulea deget ?

Chinezii, pentru ca ei au venit cu aceasta explicatie, ne spun ca fiecare deget al nostru reprezinta ceva. 
Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul-fratii, degetul mijlociu-tu insuti, inelarul-sufletul pereche, iar degetul mic - copiii, 

Acum aseaza-ti degetele ca in pozitia alaturata


 Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu. 

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti. 

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea deoarece copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata. 

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sotului si al sotiei este sa ramana impreuna pentru toata viata.

duminică, 23 ianuarie 2011

Scrisoare de ramas bun

        Gabriel Jose García Márquez a trimis o ultima scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui.

      "Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din cârpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gândesc, însa în mod categoric as gândi tot ceea ce zic.
      As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, întelegand ca pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge când ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta când ceilalti vorbesc si cât m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! 
      Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as îmbraca foarte modest, m-as întinde la soare, lasând la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o Lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul încarnat al petalelor... 
     Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care îi iubesc, ca îi iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunându-le ca sunt favoritii mei si as trai îndragostit de dragoste. 
      Oamenilor le-as demonstra cât se însala crezând ca nu se mai îndragostesc când îmbatrânesc, nestiind ca îmbatrânesc când nu se mai îndragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa învete sa zboare singur. Pe batrâni i-as învata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învatat de la voi, oamenii... Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful muntelui, însa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida în felul de a-l escalada. Am învatat ca atunci cand un nou nascut strânge cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna. Am învatat ca um om are dreptul sa se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui sa-l ajute sa se ridice. 
     Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strâns si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara când te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara când voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pâna la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gândul ca deja stii.
      Întotdeauna exista ziua de mâine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramâne, mi-ar face placere sa-ti spun cât te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.
     Ziua de mâine nu-i este asigurata nimanui, tânar sau batrân. Azi poate sa fie ultima zi cand îi vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, întrucât daca ziua de mâine nu va ajunge niciodata, în mod sigur vei regreta ziua când nu ti-ai facut timp pentru un surâs, o îmbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "îmi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
      Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si întelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cât de importanti sunt pentru tine."

Doar timpul ....

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

vineri, 21 ianuarie 2011

Dancing with the wind

video
       Fiecare om are o poveste. Ceva ce-l macina, ceva ce-l face fericit sau pur si simplu ceva pentru care traieste. Tocmai aceste povesti ne unesc si ne despart in acelasi timp.E drept ca dramele unora sunt povestile de zi cu zi ale altora sau ca dramele altora sunt filme de groaza pentru unii, dar eu nu ma refer la partea fizica a lucrurilor ci la impactul emotional pe care il are fiecare eveniment din viata noastra. 
      Acestea ne marcheaza pe viata de cele mai mult eori si ne schimba: in bine sau in rau. Situatii exceptionale ce necesita masuri speciale.Sunt momente in viata, chiar in fiecare zi, cand decizii trebuie luate, decizii care ne afecteaza viata mai departe. Si partea rea a vietii poate nu ar fi asta pentru ca in timp inveti sa iti accepti deciziile si greselile din trecut. In cel mai fericit caz poate nici nu ai regrete din punctul asta de vedere.
     Partea urata a vietii e atunci cand cei din jur iti influenteaza soarta, iar tu nu prea ai ce sa faci. E destul de greu uneori sa iti accepti propriile greseli; de ce ar trebui sa le accepti si pe ale altora?

Obstacolele iubirii.....

       Cineva odata candva afirma ca uneori se poate intampla sa "nu stim" cand iubirea isi face aparitia in viata noastra, dar ca de cele mai multe ori ajungem sa constientizam momentul cand ea dispare. Ei bine, acest lucru se poate intampla nu neaparat pentru ca ne trece si nu mai simtim ca il iubim pe celalalt, ci pentru ca ni se intampla uneori sa resimtim lipsa iubirii celuilalt. 
     Insa ce este iubirea? Si care sunt ostacolele posibile din calea ei? O simti, te bucuri de ea, te surprinde, uneori te subjuga. Astfel de lucruri te pot speria, bloca uneori si poti bate in retragere. Oare avem curajul de iubi sau de a ne lasa iubit?  Ce inseamna pentru fiecare dintre noi sa iubim? 
     Motive? Cauze? Conduite? Scenarii?, Teama de abandon, neincredere in tine, in celalalt, forme de abuz emotional, nesiguranta de sine, frica de a nu fi acceptata, teama de rejectie, auto-privarea bucuriei de a iubi si a fi iubit, re/negarea nevoii de a fi iubit din puternicul sentiment ca nu meriti, riscul pierderii identitatii de sine, teama de esec, perfectionism sunt doar cateva din motivele pentru care ne este team a se ne lasam purtati de val.   
   Dar ce putem face?
- sa constientizam ceea ce se intampla privindu-ne pe noi insine cu sinceritate, oricat ne-ar fi de greu;
- sa traim durerea sau groaza care se ascund in spatele acestor scheme, macar pentru a ne da seama ca vom supravietui acestui demers;
- sa ne observam gandurile care insotesc aceste sentimente si sa vedem in ce masura ne justifica ceea ce facem;
-  sa fim atenti la impulsurile si actiunile noastre pe toate nivelurile de manifestare; dupa cum ar fi: ce spunem (tare sau in gand, verbal sau nonverbal), cum spunem, ce facem, ce ne-a venit sa facem si de ce ne-am abtinut;
- sa nu ne fie jena de ceea ce descoperim si nu ne place sau nu corespunde imaginii noastre de sine.
    Fugim, ne ascundem, intram in panica, refuzam constient sansa iubirii. Si acest lucru pare a ne defini. Gandurile adesea pot alimenta reactia afectiva. Amintindu-ne de situatii similare din trecut, din copilarie, adesea, putem identifica tiparul schemei care ne chinuie. Constientizarea este departe de a fi sinonima cu reprimarea, ea presupune experimentarea sentimentului si observarea gandurilor, senzatiilor si impulsurilor pe care le avem. 
   In iubire, personal nu cred ca exista un stadiu de normalitate, adica cu iubire sau fara iubire. Iubirea este in noi si ne defineste in relatiile cu cei din jurul nostru, regasindu-se in aproape tot ceea ce facem. 
    Sa ne iubim pe noi insine si cu bune si cu rele. Sa ne permitem sa avem incredere in noi, in acel "pot" si "este posibil"! Abia atunci descoperim puterea de a trai cu adevarat, de a simti cu intreaga fiinta! Cand este vorba de iubirea fata de partener, lucrurile se pot schimba pentru simplul motiv ca pe scena intra odata cu sentimentele de iubire, si ansamblul nostru de credinte, asteptari, dorinte "secrete", nevoi, etc.

Victime colaterale.... ale crizei financiare



Copiii ai căror părinţi sunt şomeri nu sunt primiţi la o grădiniţă din Ploieşti, decât pe listele de rezervă. Discriminarea e făcută de conducerea instituţiei, care spune că se teme că nu-şi va mai putea recupera banii pentru alocaţia de hrană de la părinţii rămaşi fără venituri. 

Copiii de la gradiniţa Sfântul Mina din cartierul de Vest al Ploiestiului au devenit fără să vrea victime colaterale ale crizei financiare. La înscrierile pentru anul viitor, pe uşa instituţiei a fost pus un afiş care îi anunţa pe părinţi că dacă unul dintre ei se află in somaj, sau în concendiu de creşterea a copilului, nu le vor fi admise dosarele. 

Directoarea grădiniţiei sustine că este o măsură de protecţie, după ce anul trecut unitatea nu şi-a mai putut recupera banii pentru alocaţia zilnică de hrană de la unele familii rămase fără venituri. 

Inspectoratul şcolar a cerut explicaţii conducerii grădiniţei. Directoarea grădiniţei Safntul Mina s-a ales cu o mustrare din partea inspectoratului şi, pentru a nu se mai ajunge la interpretarea greşită a regulamentelor, au fost avertizaţi toţi managerii de gradiniţe din judeţul Prahova. 



                                                                                                                            Sursa: antena3.ro

luni, 17 ianuarie 2011

Povestea lucrurilor importante


Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.
Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.
“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.
“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”
“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”
“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia sau iubita in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”
Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.
Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…

Iubire neconditionata


    Un tânăr fusese în război în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi îşi sună părinţii la telefon. 


"- Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine. "
" - Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem", au spus părinţii.
" - Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el; în timpul războiului a fost rănit foarte rău. A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină să stea cu voi acasă."
" - Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva să îi găsim unde să stea. "
" - Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă!"
" - Fiule, îi răspunde tatăl, nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti. Un om handicapat ca el înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa cu unul ca el. Lasă-l în pace şi vino acasă. O să-şi găsească el unde să stea."

În acest moment, fiul închide telefonl brusc.
Părinţii n-au mai auzit nimic de el de atunci.
După câteva zile, au primit un telefon de la Poliţie care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Părinţii înmărmuriţi, au ajuns repede la morgă şi acolo au descoperit că într-adevăr, fiul lor era cel care murise.
De asemenea au mai descoperit un lucru:

Băiatul lor avea doar o mână şi un picior.

Neincredere, nehotarare.....

     
     Toti ne punem intr-un fel sau altul astfel de intrebari. Cat ni le punem doar noua, cat este doar o autoverificare a ceea ce dorim, teoretic, nu este o problema. Problema apare cand incepem sa punem astfel de intrebari celorlalti. Cand nehotararea si nesiguranta noastra ajung sa se reflecte in cei de langa noi. Si atunci credem ca ei sunt asa si nu noi. Nu ne dam seama ca vedem reflectate in ei temerile noastre.
        Si toate acestea pentru ca nu avem deloc incredere in noi, in ceea ce ne dorim. Si neincrederea aceasta ne duce la acea stare de nesiguranta de permanenta nevoie de a verifica, de a controla, de a intinde capcane.
       Sufăr de o boală. Mă rog, încă una… Port tot timpul cu mine un sac...... plin cu neîncredere. Am trecut printr-un episod mai ciudat mai demult (ca noi toţi), iar trecerea aceea nu a rămas fără u rme. Am dobândit “boala neîncrederii”.  Mi se spune, dar treptat te poţi vindeca… există tratamente, există prieteni, există iubire, există Credinţă… 
      Toate acele ingrediente ce fac posibilă vindecarea?  Poate.... numai că procesul e greu, e de durată, iar uneori nu dă nici rezultate. Cel mai greu e atunci când neîncrederea – în alţi oameni, în tine, în EL… – face victime colaterale. Ucide prieteniile dintre oameni. Atunci e cel mai greu să faci faţă dezastrului ce rămâne în urmă. Atunci neîncrederea doare. Groaznic. 
     Si mai rău e atunci când simţi că această Credinţă o percepi ca fiind surogat, sau refugiu, ori ultim mijloc de scăpare. Când “simţi” acut că… de fapt nu prea simţi, că nu crezi, că nu iubeşti… îndeajuns de mult, de trainic şi de curat încât să strigi şi tu: “Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!” Atunci din nou neîncrederea doare.      
     Îmi spunea un prieten cu ceva timp în urmă: “prietenia e un lucru rar şi se bazează pe încredere”. Avea dreptate. Poate asta (mă) doare, de fapt, cel mai mult…
      Cred că răspunsul la întrebare ar putea veni dintr-o simplă “măsurare”, punere în balanţă a riscurilor: riscul să fii adeseori dezamăgit de alţii (în prima variantă – cea curajoasă) dar şi cu eventualitatea unor surprize plăcute la care nu te-ai fi aşteptat, ori riscul de a fi continuu dezamăgit de tine însuţi (în cea de-a doua variantă – ce dă o falsă impresie a siguranţei şi omoară toate speranţele încă din faşă). Aşa pusă problema, parcă “alegerea” devine mult mai uşoară, nu…?

duminică, 16 ianuarie 2011

Viata ca un joc

 
       Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer. 
       Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

      Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

  • Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
  • Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
  • Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
  • Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
  • Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
  • Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
  • Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
  • Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
  • Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
  • Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
  • Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
  • Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
  • Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.


       Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Cățelușul șchiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 20 şi 40$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.15 $ … şi apoi întreabă:
“-Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întreabă:
“- De ce căţeluşul asta şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
“- Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
“- Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns:
“- Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
“- Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“- Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!