De ce iubim femeile?

         Fiecare bărbat şi-a pus această întrebare măcar o singură dată. De ce iubim femeile când ele ne acuză că din cauza noastră suferă, că noi nu suntem atenţi la detalii, că nu suntem atât de romantici precum doresc ele sau că preferăm o ieşire cu băietii la fotbal sau la bere în locul unei plimbări romantice. Un posibil raspuns venit din partea lui Mircea Cartarescu in cartea sa:


     "Iubim femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno.
      Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.  Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat......"  


      Dar... Iubirea asa cum o descrie Cartarescu, poate ca o intalnim pret de o clipa fugitiv, in realitate motivele sunt mult mai meschine incepand cu instinctul de reproducere. Fiecare  poate aduce argumente pro si contra celor scrise. Unii ar spune ca dragostea este o reactie chimica provocata de hormoni, reactie care se produce daca sunt creeate anumite conditii.
     Iubim femeile pentru ca stiu sa ne faca sa ne simtim bine . Pentru ca nimic nu te binedispune mai mult decat atunci cand iti spune prietena sau sotia anumite lucruri pe care doar femeile stiu sa le spuna si dintr-o data ti-a trecut suparare , nervozitate si ai uitat tot ce ai patit.
       Iubim femeia pentru ca ea reprezinta inceputul vietii asa cum o stim sau ne-o imaginam, este sufletul pereche dupa care alergam mereu in speranta ca va umple perfect golul din viata noastra si este cea in care ne punem sperantele ca ne va sustine cu o vorba buna atunci cand vom fi uitati de tot si de toate. 
       Cum sa nu le iubesti cand sunt frumoase, fine, delicate. Astea ar fi primele cuvinte. Sunt multe de spus despre ele. Sunt mult prea multe de spus. Cum sa nu le iubesti cand multe din ele iau viata in piept singure si incearca sa isi faca loc, multe reusind. Cum sa nu le iubesti cand multe din ele se casatoresc si nu au chiar cea mai roz viata din lume. Cum sa nu le iubesti cand au grija de noi, in acelasi timp avand grija si de casa. Nasc, cresc copii (de multe ori singure). Merg la serviciu, vin de la serviciu, gatesc, fac lectiile cu copii, spala, calca si, daca mai e timp (surprinzator, reusesc sa faca si asta), mai au grija si de ele.
       Cum sa nu le iubesti cand reusesc mai intotdeauna sa aplaneze orice conflict. Cum sa nu le iubesti cand sufera alaturi de noi, de cele mai multe ori nearatand acest lucru si incercand sa ne aduca un zambet cat de mic pe fata.Cum sa nu le iubesti cand au puterea sa ierte daca noi gresim?. 
    
      Poezia “Cantec Femeiesc” scrisa de Adrian Paunescu exprima multe:

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

A fi puternic ...

Scrisoare catre mama

Fata afgana

      Probabil ca una dintre cele mai celebre coperte ale revistei este cea care reprezinta straniul portret al unei tinere, cunoscuta azi in toata lumea ca "fata afgana", fotografiata in 1984 de reporterul Steve McCurry si identificata tot de acesta dupa 17 ani. Privirea verde, inghetata, a fetei de sub basmaua rosie, privind direct in ochii tai, a devenit imediat simbolul conflictului afgan si al refugiatilor si va fi pentru totdeauna emblema National Geographic. Se spune ca este cea mai usor de recunoscut coperta din lume.
     Identitatea fetei a ramas necunoscuta inca 17 ani de la publicarea chipului ei in National Geographic. Jurnalistul stia doar ca a fotografiat-o intr-o tabara de refugiati in Pakistan, dupa ce sovieticii ii omorasera parintii si ii bomardasera satul. Avea doar 12 ani. Celebra fotografie avea sa aiba un impact urias asupra lumii si avea sa atraga atentia americanilor asupra conflictului afgan. 
     Steve McCurry recunoaste sincer astazi ca habar nu avea ce impact va produce fotografia, mai ales ca nici nu prea stia ce fotografiase. Imaginea fusese luata intr-o dimineata de toamna intr-o scoala pentru refugiati din Nasir Bagh, iar instructoarea nu-i daduse voie decat sa ia trei cadre. Al treilea era cel cu Sharbat Gula - fata afgana. A avut la dispozitie cam trei minute. "Stiu doar ca atunci mi s-a parut ca are o expresie interesanta, cu ochi foarte expresivi, care aveau o putere magica si un aer de neliniste, de frica. Parea inteligenta si dezghetata.   

        Nu ne-am putut vorbi datorita barierei lingvistice si culturale, dar am simtit ca are personalitate. Privirea ei era patrunzatoare si plina de emotie", avea sa declare autorul fotografiei intr-un interviu acordat ONU in 2006. "Habar nu aveam dinainte care dintre fotografii va atinge publicul, dar nu ma gandeam la acest cadru". Dupa 11 septembrie si dupa caderea talibanilor, in 2001, Steve McCurry a intalnit-o pe Gula din nou, in timp ce realiza un documentar televizat pentru National Geographic. "Sa ma intorc acolo si sa o gasesc a fost o experienta profunda si pasionanta. Sa regasesc aceasta faptura printre miile de refugiati a fost un miracol. 
      Tot ce aveam era aceasta fotografie cu ea. Am vrut sa ramanem in tabara unde o fotografiasem si sa o cautam acolo, inainte ca acest campus sa fie distrus odata cu speranta mea de a o mai regasi. Am traversat tabara intreband la intamplare daca cineva isi amintea de ea. In final, un om a recunoscut-o, ne-a spus ca isi aminteste de ea si de fratele sau, ca traieste intr-un mic sat din Afganistan si s-a oferit sa incerce sa dea de ea. I-am dat bani de transport.
      A venit cateva zile mai tarziu cu un barbat care s-a prezentat ca fiind fratele Gulei. Avea aceeasi privire patrunzatoare care imi amintea de ea. Dupa mai multe ore de discutii, fratele si sotul Gulei au acceptat sa o reintalnesc si sa o fotografiez. Eram realmente surprinsi ca am reusit sa o intalnim dupa atatia ani si atat de putine indicii. Avand timp de 17 ani in gand imaginea unei tinere de 12 ani, am avut un soc reintalnind-o la 30. Obrazul sau era marcat de anii petrecuti intr-o tabara de refugiati, dar eram usurati sa vedem ca este in viata si fericita, ca avea o familie si traia in pace in Afganistan". Fotograful crede si astazi in faptul ca a atras atentia lumii asupra acestui conflict printr-o simpla fotografie si spune ca pentru el a-i fotografia pe acesti oameni a fost maniera in care i-a putut el ajuta. 
      "Dupa 22 de ani de cand am facut aceasta fotografie, nu trece o zi macar fara sa primesc un telefon, o scrisoare sau un e-mail care sa nu-mi ceara detalii despre fata afgana. Ma fascineaza inca sa vad cum reactioneaza oamenii la aceasta fotografie", spune Steve McCurry. Cand a reintalnit-o pe Gula, aceasta nu vazuse niciodata fotografia de pe coperta revistei si nu stia ca era un simbol.

Obiceiuri de Craciun

          Crăciunul s-a sarbătorit pentru prima oară în Roma, în preajma anului 337, după afirmaţile Papei Iuliu. Obiceiul s-a răspândit în Siria, la Costantinopol şi în scurt timp s-a extins în întreaga lume, printre ţările creştine.  Obiceiuri care trebuiau respectate cu orice preţ existau şi atunci. Astfel, în ajunul Crăciunului nimeni nu avea voie să muncească în păduri, pe păşuni, ci doar în preajma gospodăriei pentru a asigura cele trebuincioase casei. 
       Nu se cerea, dar nici nu se dădeau împrumuturi. Femeilor le era interzis să coasă, să ţeasă sau să spele vasele, pentru că acest lucru aducea ghinion. Rufele spălate şi puse la uscat în ajunul Naşterii Domnului, erau renumite ca “vestitoare” de boli. Chiar şi felul în care dormeau animalele avea o anumită semnificaţie. Dacă acestea se odihneau pe partea stângă, iarna urma să fie lungă şi geroasă. Pentru a nu avea “noroc” de soţii urâte, băieţii tinerii nu aveau voie să consume în ajun mâncăruri unsuroase.
      Fetele, în schimb, erau puţin mai norocose: dacă se uitau în fântână în timp ce băteau clopotele, puteau să desluşească printre undele apei chipul viitorului soţ. Cocoşul care cânta în amiaza mare în timpul postului, prevestea moartea unui membru al familiei. Dacă persoana “vizată” trecea în lumea cealaltă de Crăciun, era considerată norocoasă, întrucât i se iertau toate păcatele.Masa festivă trebuia să conţină obligatoriu carne de porc prăjită, curcan copt la cuptor şi cozonac cu nuci, pentru a fi completă. Bradul se împodobea cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări. La început, Iisus aducea cadourile şi nu Moş Crăciun.

     In unele zone din România, in Ajunul Craciunului, fermierii obisnuiesc sa inapoieze tot ce au imprumutat in cursul anului. In judetul Mehedinti, parintii pun monede in buzunarele copiilor lor, pentru ca acestia sa aiba un an nou bogat. 

     De asemenea, in Ajunul Craciunului, painea asezata sub masa simbolizeaza norocul pentru intreaga familie, iar graul e pus sub fata de masa pentru ca noul an sa aduca recolte bune.
     In România, Craciunul este precedat de postul specific, reprezentat de catre Biserica Ortodoxa, care dureaza sase saptamani (din 15 noiembrie pana pe 24 decembrie). Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, sau cum bunicii nostri ar spune, renuntarea la alimente dulci.
      Un post adevarat inseamna renuntarea la dragoste fizica, la alcool si achitarea tuturor datoriilor. Oamenii de la sat nu asculta radio in timpul perioadei postului, nu se uita la TV si nu se duc la nici o petrecere. Postul se incheie in noaptea de Craciun.
      La data de 20 decembrie, oamenii sarbatoresc "Ziua lui Ignat". In acea zi, nu au voie sa faci nici o treaba, ci trebuie sa pregateasca carnea de porc. Conform traditiei, cei care sunt saraci si nu-si permit un porc (care de obicei este sacrificat si pregatit la domiciliul gospodarului) trebuie sa sacrifice un alt animal.
      O credinta veche este ca in noaptea dinaintea zilei lui Ignat, porcul isi viseaza taierea. Cei care sunt slabi de inima si li se face rau la taierea porcului nu le este permis sa participe la aceasta ceremonie, cu exceptia cazului in care porcul moare incet si carnea nu este buna mult timp. Bunicii obisuiesc sa faca semnul Sfintei Cruci pe fruntile nepotilor, pentru ca acestia sa fie sanatosi.
Barbatii si femeile sunt insarcinati cu taierea si pregatirea slaninei, carnatilor si altor specialitati traditionale. Si astfel, incep pregatirile pentru sfanta sarbatoare de Craciun. Gospodinele pregatesc carnea pentru sarmalele delicioase, pentru fripturi, precum si unsoarea pentru coacerea prajiturilor.
In trecut, copiii primeau de Craciun covrigi, nuci si mere.

      Astazi, acestea au fost inlocuite cu bani, bomboane si prajituri. Ambii parinti si copiii merg la colindat in Ajunul Craciunului. Casele sunt frumos decorate, curate si gata de a primi colindatori. Colindatul este un ritual reprezentat de texte ceremoniale (colinde), dansuri si gesturi specifice. Colindele transmit mesaje si urari de sanatate, prosperitate, recolte bogate si indeplinirea tuturor dorintelor. Colindatul este cea mai raspandita traditie romaneasca.
      Transilvania, sunt prevazute tabele de asteptare pentru colindatori. Colindatul incepe ziua in zori si se incheie la asfintit. Dupa ce canta doua sau trei colinde in curte, tinerii sunt invitati inauntru, pentru a fi primiti corespunzator si serviti cu mancaruri si bauturi traditionale. Ajunul Craciunului este o mare oportunitate pentru romani de a-si vizita prietenii, vecinii si rudele.
      In unele zone ale României, exista un obicei numit "ingrijirea icoanei", care simbolizeaza nasterea lui Iisus Hristos. In partea de nord a Moldovei, Ajunul Craciunului se sarbatoreste cu mancare de post. Si nimeni nu are voie sa descopere masa, pana cand preotul intra pe usa.
Preotul binecuvanteaza sarbatoarea, el este primul care gusta bucatele, si numai dupa aceea pot incepe si ceilalti sa manance. Sacrificarea porcului in ziua de Ignat este un obicei pur romanesc, care a fost, de fapt, "crestinat" la sfarsitul varstei mijlocii. Ca intotdeauna, exista o legenda in spatele acestui obicei. Legenda spune ca un om numit Ignat, incercand sa sacrifice porcul, si-a lovit accidental tatal in cap cu un topor.
      In traditiile românesti de Craciun, in cadrul familiei românesti tipice, exista multa dragoste si respect, se recita poezii si se povestesc basme. Oricine vrea sa cunoasca spiritul romanesc trebuie sa intre intr-o casa de români, mai ales in timpul iernii. Se va vedea salutul românului, cum face el semnul crucii inainte de a manca sau inainte de taierea painii. Femeia românca face semnul crucii de trei ori.
     Exista multe traditii frumoase si obiceiuri specifice celor doua sarbatori de iarna mari: Craciunul, si care semnifica nasterea Domnului Hristos, si Ajunul Anului Nou. Obiceiurile si traditiile sunt comune pentru toate locurile din lume ... insa inimile oamenilor sunt cele mai importante in timpul unei sarbatori. Sarbatoare sau nu ... fara Iisus Hristos Insusi, Craciunul nu este altceva decat o alta traditie. 

10 greseli la inceputul unei relatii

1. Faza de inceput este cea mai frumoasa – este o parere unanima. E mult mister, vraja, speranta , emotia descoperirii, imaginatie… Incearca sa prelungesti cat mai mult aceasta etapa. E de neuitat.

2.Daca relatia se dezvolta prea repede de la inceput, exista riscul ca ea sa se consume mult mai repede. E bine sa va lasati amandoi ragazul necesar pentru a savura fiecare etapa, de a va bucura din plin de fiecare moment.

3. Cand relatia voastra este la inceput, nu vorbi despre defectele tale. Il poti speria pe celalalt si nu vei face decat sa-l indepartezi. Dezvaluie-ti treptat diferite laturi ale personalitatii tale. Lasa-te descoperit(a) treptat, pas cu pas. Cand dragostea partenerului (partenerei) se va intensifica, toate micile defecte vor fi privite cu mai multa toleranta.

4. Nu uita ca dragostea merge mana in mana cu respectul si increderea. Si toate acestea se castiga si se construiesc treptat, cate putin in fiecare zi. In plus, daca astepti din partea partenerului (partenerei) respect, trebuie la randul tau sa-i acorzi respect.

5. Lasa-i persoanei iubite libertate de miscare. N-o sufoca cu dragostea ta, oricat ar fi ea de intensa. Exista riscul ca s-o plictisesti sau sa te creada prea posesiv (posesiva).

6.Nu te arata excesiv de gelos(geloasa). Gelozia nu inseamna dragoste, este mai degraba dorinta de posesiune. Si in timp va ajunge sa erodeze relatia. Totusi, in doze foarte mici, gelozia poate sa condimenteze o relatie, pentru ca ne ajuta sa constientizam cat de mult insemnam pentru celalalt, sau cat de importanta este persoana iubita si cat de devastati am fi daca am pierde iubirea ei.

7. Chiar daca crezi ca ti-ai descoperit jumatatea, nu te grabi sa-ti descoperi (si mai ales sa-ti dezvalui) dorinta de a te casatori. Casatoria este o decizie importanta si exista riscul ca partenerul( partenera ) sa fie cuprins(a) de panica si sa se indeparteze.

8. O alta latura placuta a dragostei este latura ei ludica. Jocurile intre indragostiti, retragerea ( pentru a vedea ce se intampla) sau crearea unor situatii surpriza (pentru a vedea cum reactioneaza celalalt) sunt folosite adesea ca mijloc de seductie.

9. Dar, cel mai adesea, jocul este o modalitate de testare a persoanei iubite, mai ales in faza de inceput a relatiei. Cei antrenati in aceste “jocuri” ale dragostei, cauta –constient sau nu – raspunsuri la intrebari de genul: Cat de important(a) sunt pentru tine? Ce ai face daca m-ai pierde? Cat de liber(a) sunt sa plec, daca vreau acest lucru?

10. Si mai ales, nu uita cat de importanta este comunicarea, mai ales in aceasta faza de inceput a unei relatii, cand va cunoasteti destul de putin unul pe celalalt. Se pot crea foarte usor situatii confuze, neintelegeri sau interpretari gresite. Exceptand situatia –ideala!- cand va intelegeti din priviri si cuvintele sunt de prisos. Dar asta se intampla destul de rar, de ce sa nu o recunoastem?

SINGURATATEA

   Realizezi ca esti atat de singur, abia atunci cand sufletul iti plange intr-o disperare surda, iar langa tine nu este nimeni care sa iti spuna o vorba care sa iti alunge tristetea, sa te stranga in brate, cineva care sa zugraveasca pe chipul tau macar un zambet fals. Te simnti dezamagit de toti cei din jurul tau si vrei sa cauti puterea de a merge mai departe, iar pentru tine trecutul s-a oprit intr-un prezent etern.
   Singuratatea o simnti chiar si cand esti in mijlocul unei multimi. Pentru cei din jurul tau, motivele singuratatii tale par banale, lipsite de importanta. Tot ce iti mai ramane este doar un vis, dar cand te gandesti la acel vis, zambesti trist... visul tau este lipsit de speranta.
   Tot ce sti sigur este ca cele care nu te vor parasi sunt LACRIMILE TALE izvorate din dezamagirea si suferinta pe care o ai in suflet... pentru ca, intr-o zi toti ceilalti, cu mici exceptii, te vor parasi, te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca.....ai vrea sa fie langa tine....... dar, nu vor fi..... vor fi insa prea orgoliosi pentru a te putea vedea..... cum suferi.