Obiceiuri de Craciun

          Crăciunul s-a sarbătorit pentru prima oară în Roma, în preajma anului 337, după afirmaţile Papei Iuliu. Obiceiul s-a răspândit în Siria, la Costantinopol şi în scurt timp s-a extins în întreaga lume, printre ţările creştine.  Obiceiuri care trebuiau respectate cu orice preţ existau şi atunci. Astfel, în ajunul Crăciunului nimeni nu avea voie să muncească în păduri, pe păşuni, ci doar în preajma gospodăriei pentru a asigura cele trebuincioase casei. 
       Nu se cerea, dar nici nu se dădeau împrumuturi. Femeilor le era interzis să coasă, să ţeasă sau să spele vasele, pentru că acest lucru aducea ghinion. Rufele spălate şi puse la uscat în ajunul Naşterii Domnului, erau renumite ca “vestitoare” de boli. Chiar şi felul în care dormeau animalele avea o anumită semnificaţie. Dacă acestea se odihneau pe partea stângă, iarna urma să fie lungă şi geroasă. Pentru a nu avea “noroc” de soţii urâte, băieţii tinerii nu aveau voie să consume în ajun mâncăruri unsuroase.
      Fetele, în schimb, erau puţin mai norocose: dacă se uitau în fântână în timp ce băteau clopotele, puteau să desluşească printre undele apei chipul viitorului soţ. Cocoşul care cânta în amiaza mare în timpul postului, prevestea moartea unui membru al familiei. Dacă persoana “vizată” trecea în lumea cealaltă de Crăciun, era considerată norocoasă, întrucât i se iertau toate păcatele.Masa festivă trebuia să conţină obligatoriu carne de porc prăjită, curcan copt la cuptor şi cozonac cu nuci, pentru a fi completă. Bradul se împodobea cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări. La început, Iisus aducea cadourile şi nu Moş Crăciun.

     In unele zone din România, in Ajunul Craciunului, fermierii obisnuiesc sa inapoieze tot ce au imprumutat in cursul anului. In judetul Mehedinti, parintii pun monede in buzunarele copiilor lor, pentru ca acestia sa aiba un an nou bogat. 

     De asemenea, in Ajunul Craciunului, painea asezata sub masa simbolizeaza norocul pentru intreaga familie, iar graul e pus sub fata de masa pentru ca noul an sa aduca recolte bune.
     In România, Craciunul este precedat de postul specific, reprezentat de catre Biserica Ortodoxa, care dureaza sase saptamani (din 15 noiembrie pana pe 24 decembrie). Postul presupune renuntarea la carne, oua si lapte, sau cum bunicii nostri ar spune, renuntarea la alimente dulci.
      Un post adevarat inseamna renuntarea la dragoste fizica, la alcool si achitarea tuturor datoriilor. Oamenii de la sat nu asculta radio in timpul perioadei postului, nu se uita la TV si nu se duc la nici o petrecere. Postul se incheie in noaptea de Craciun.
      La data de 20 decembrie, oamenii sarbatoresc "Ziua lui Ignat". In acea zi, nu au voie sa faci nici o treaba, ci trebuie sa pregateasca carnea de porc. Conform traditiei, cei care sunt saraci si nu-si permit un porc (care de obicei este sacrificat si pregatit la domiciliul gospodarului) trebuie sa sacrifice un alt animal.
      O credinta veche este ca in noaptea dinaintea zilei lui Ignat, porcul isi viseaza taierea. Cei care sunt slabi de inima si li se face rau la taierea porcului nu le este permis sa participe la aceasta ceremonie, cu exceptia cazului in care porcul moare incet si carnea nu este buna mult timp. Bunicii obisuiesc sa faca semnul Sfintei Cruci pe fruntile nepotilor, pentru ca acestia sa fie sanatosi.
Barbatii si femeile sunt insarcinati cu taierea si pregatirea slaninei, carnatilor si altor specialitati traditionale. Si astfel, incep pregatirile pentru sfanta sarbatoare de Craciun. Gospodinele pregatesc carnea pentru sarmalele delicioase, pentru fripturi, precum si unsoarea pentru coacerea prajiturilor.
In trecut, copiii primeau de Craciun covrigi, nuci si mere.

      Astazi, acestea au fost inlocuite cu bani, bomboane si prajituri. Ambii parinti si copiii merg la colindat in Ajunul Craciunului. Casele sunt frumos decorate, curate si gata de a primi colindatori. Colindatul este un ritual reprezentat de texte ceremoniale (colinde), dansuri si gesturi specifice. Colindele transmit mesaje si urari de sanatate, prosperitate, recolte bogate si indeplinirea tuturor dorintelor. Colindatul este cea mai raspandita traditie romaneasca.
      Transilvania, sunt prevazute tabele de asteptare pentru colindatori. Colindatul incepe ziua in zori si se incheie la asfintit. Dupa ce canta doua sau trei colinde in curte, tinerii sunt invitati inauntru, pentru a fi primiti corespunzator si serviti cu mancaruri si bauturi traditionale. Ajunul Craciunului este o mare oportunitate pentru romani de a-si vizita prietenii, vecinii si rudele.
      In unele zone ale României, exista un obicei numit "ingrijirea icoanei", care simbolizeaza nasterea lui Iisus Hristos. In partea de nord a Moldovei, Ajunul Craciunului se sarbatoreste cu mancare de post. Si nimeni nu are voie sa descopere masa, pana cand preotul intra pe usa.
Preotul binecuvanteaza sarbatoarea, el este primul care gusta bucatele, si numai dupa aceea pot incepe si ceilalti sa manance. Sacrificarea porcului in ziua de Ignat este un obicei pur romanesc, care a fost, de fapt, "crestinat" la sfarsitul varstei mijlocii. Ca intotdeauna, exista o legenda in spatele acestui obicei. Legenda spune ca un om numit Ignat, incercand sa sacrifice porcul, si-a lovit accidental tatal in cap cu un topor.
      In traditiile românesti de Craciun, in cadrul familiei românesti tipice, exista multa dragoste si respect, se recita poezii si se povestesc basme. Oricine vrea sa cunoasca spiritul romanesc trebuie sa intre intr-o casa de români, mai ales in timpul iernii. Se va vedea salutul românului, cum face el semnul crucii inainte de a manca sau inainte de taierea painii. Femeia românca face semnul crucii de trei ori.
     Exista multe traditii frumoase si obiceiuri specifice celor doua sarbatori de iarna mari: Craciunul, si care semnifica nasterea Domnului Hristos, si Ajunul Anului Nou. Obiceiurile si traditiile sunt comune pentru toate locurile din lume ... insa inimile oamenilor sunt cele mai importante in timpul unei sarbatori. Sarbatoare sau nu ... fara Iisus Hristos Insusi, Craciunul nu este altceva decat o alta traditie.