IUBIREA - un sentiment

  

     Se intampla de multe ori cand persoana de langa tine te intreaba punctual “De ce ma iubesti?”, te trezesti ca in replica nu exista un raspuns concret, ceva palpabil. Practic asta plaseaza iubirea in aria sentimentelor, a lucrurilor nedefinite.  Ce este ciudat este ca iubirea are mai multe faze si este perceputa de fiecare in parte altfel. La inceputul fiecarei relatii, vei gasi cativa naivi care vor spune ca incepi sa iubesti cand ai fluturi in stomac. Gresit spun eu, pentru ca fiecare relatie incepe frumos, cu fluturi, cu emotii… cineva spunea “Toate inceputurile sunt frumoase!”.

    Se mai zice ca iubirea este actualmente un sentiment demodat, o scuza pentru reactii ilogice, o scuza atunci cand faci lucruri pe care nimeni nu le intelege si nu le gaseste explicatia… “Frate, omul o iubeste, ce vrei acuma?!” Parerea mea?! Cred ca iubirea (sincera) este cel mai inaltator sentiment care il poate nutri vreodata un om, sentimentul care implica cele mai multe stari si schimbari la nivel personal. Cred de asemenea, ca este setimentul care intr-adevar te face sa reactionezi cel putin ciudat si cel mai tragic, inexplicabil si pentru tine. Iubirea poti spune ca este sentimentul care te implineste, de multe ori te face mai bun, te face sa lasi de la tine, te schimba fara sa iti dai seama, te pune sa faci si sa accepti senin compromisuri, te face sa incalci teorii si principii proprii care candva ti-ai jurat ca nu le vei incalca… te face sa te porti ca un copil prost, care din pacate cand se loveste nu poate fugi la mama, pentru ca in chestia asta te bagi, te bucuri si-ti vindeci ranile singur…

     Am început prin a căuta certitudini şi am ajuns să am îndoieli. Dacă aş fi lăsat ca persoana de lângă mine să se descopere singură, dacă aş fi lăsat lucrurile să decurgă de la sine, dacă aş fi acceptat misterul sau dacă aş fi lăsat timpul să treacă fără a-l grăbi, dacă aş fi lăsat un dram de nesiguranţă să mi se cuibărească în suflet, poate acum nu aveam îndoieli. Dar aş fi putut trăi fără întrebări? Uneori a căuta certitudini înseamnă să cauţi ceea ce nu există. Astfel am căutat nu intensitatea sau nobleţea iubirii, ci certitudinea ei. Nevoia de certitudine m-a îndepărtat de sensibilitate. Am avut într-adevăr nevoie de certitudini? Le-am căutat cu disperare şi astfel am amplificat îndoielile. Am trăit în iluzia certitudinilor şi astfel am plătit cu preţul conştiinţei.   Multi vor spune ca : "timpul le rezolva pe toate...", insa mai cred ca, de fapt, timpul vindeca rani si distruge speranta. Aici este marea problema.

    Sau, vorba unui bun prieten "dragostea e o salata … asa ca alege ingredientele cu grija dar nu uita ca mereu e loc de surprize si de fapt condimentul schimba totul."