SINGURATATEA

   Realizezi ca esti atat de singur, abia atunci cand sufletul iti plange intr-o disperare surda, iar langa tine nu este nimeni care sa iti spuna o vorba care sa iti alunge tristetea, sa te stranga in brate, cineva care sa zugraveasca pe chipul tau macar un zambet fals. Te simnti dezamagit de toti cei din jurul tau si vrei sa cauti puterea de a merge mai departe, iar pentru tine trecutul s-a oprit intr-un prezent etern.
   Singuratatea o simnti chiar si cand esti in mijlocul unei multimi. Pentru cei din jurul tau, motivele singuratatii tale par banale, lipsite de importanta. Tot ce iti mai ramane este doar un vis, dar cand te gandesti la acel vis, zambesti trist... visul tau este lipsit de speranta.
   Tot ce sti sigur este ca cele care nu te vor parasi sunt LACRIMILE TALE izvorate din dezamagirea si suferinta pe care o ai in suflet... pentru ca, intr-o zi toti ceilalti, cu mici exceptii, te vor parasi, te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca.....ai vrea sa fie langa tine....... dar, nu vor fi..... vor fi insa prea orgoliosi pentru a te putea vedea..... cum suferi.