joi, 6 ianuarie 2011

O lectie de viata

  
   Un bărbat fără picioare este singurul om din oraşul Piatra Neamţ care a ieşit să cureţe trotuarele de gheaţă. Nu l-a angajat nimeni. O face de bunăvoie, pentru concetăţenii săi, pentru ca ei să nu alunece. Doar ştie cel mai bine ce înseamnă să nu-ţi poţi folosi picioarele. Ar fi putut să stea într-un colţ să cerşească. N-are picioare, n-are familie, nici măcar nu are acte. Dar are acel ceva pe care mulţi dintre noi l-am pierdut unveva pe drum. Simţul civic.
    Unii îl ignoră şi calcă nepăsători pe trotuarul proaspăt curăţat. Alţii, cu lacrimi în ochi, se opresc şi îi dau un leu. Toţi îl întreabă dacă l-a angajat cineva să facă asta. Are un singur răspuns: “Nu. Asta fac eu, din partea lui Dumnezeu. Mişcare”.
     Am stat de vorbă cu el şi i-am aflat povestea cutremurătoare. Îl cheamă Petre şi are 35 de ani. Îl credem pe cuvânt pentru că n-a avut niciodată un act de identitate. Şi-a pierdut picioarele când era bebeluş, într-un incendiu. Apoi, mama l-a abandonat. A făcut turul caselor de copii din toată ţara şi s-a întors în Neamţ să-şi facă un rost.
    Pentru autorităţi a fost mereu un nimeni. La propriu. Au refuzat să-i facă acte. Ba pentru că nu avea o casă, ba pentru că nu-i găseau mama, care s-a stabilit în Italia. Petre n-a mai aşteptat niciun ajutor şi s-a apucat de muncă.
   După prima zăpadă, a ieşit în centrul oraşului şi a început să spargă gheaţa cu mâinile goale. Din primii bani strânşi de la oameni şi-a cumpărat un spărgător de gheaţă şi o lopată.

   Petre nu judecă pe nimeni. Îi mulţumeşte Cerului că mai are putere să ajute oamenii. Iar unii îi mulţumesc cum ştiu ei mai bine.


                                                                                                                                   sursa: Antena3.ro

11 comentarii:

  1. Și cine face ceva în privința asta? Cine înțelege mesajul? Cine ia exemplu? Nimeni. Trăim într-o lume individualistă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alin, e o poveste cutremuratoare! Consider ca Petre e un om deosebit. In sufletul lui minunat cum este, se afla durere, dar macar, pentru a nu se simti inutil, face ce face. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da.. am mai citit despre el, pe blogul unui prieten din Piatra Neamt. tudorenea.blogspot.com

    Este de apreciat...

    Viata - cu bune si rele - ne-o facem noi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu intotdeauna "viata - cu bune si rele - ne-o facem noi". De cele mai multe ori spunem "asa a fost sa fie", cel putin eu, nu ma consolez astfel, lupt sa ma ridic, vorba unui vers al celor de la B.U.G. MAFIA : "nu te da inapoi nici cu glont dupa tine".
    Cel putin, daca este sa pierd, sa pierd cu fruntea sus si impacat sufleteste ca nu am pierdut fara lupta. Si chiar atunci, pierderea este ceva..... mai dulce.
    Iar Petre este un exemplu cat se poate de clar, "nu s-a predat" vietii. Tot respectul pentru el.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dureroasă realitatea.Mulţi dintre noi au uitat să fie oameni,să-şi ajute aproapele la greu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acel om,Petre...te contrazic Alin...tocmai asta a facut,s-a predat vietii.

    RăspundețiȘtergere
  7. De ce s-a predat vietii? peentru ca da un exemplu semenilor sai? Nu cred. A "te preda vietii" are multe aspecte, dar nu acesta.

    RăspundețiȘtergere